Marea majoritate a celor care desfășoară o activitate solicitantă, în termeni de complexitate a acesteia și durată zilnică, își dorește foarte mult acest echilibru. Munca asiduuă îi face pe oameni să nu aibă timp pentru ei, să nu aibă weekend și să simtă că ,,îi trăiește viața pe ei”.
Raportul între muncă și timpul liber are un impact direct asupra vieții personale și a responsabilităților familiale. Stresul asociat unei activități solicitante conduce la o stare emoțională sensibilă provocând persoanei în cauză iritabilitate, anxietate, tensiune, enervare etc. efecte care se răsfrâng direct în viața sa personală și de familie.
Desigur, fiecare variantă vine cu avantaje și dezavantaje, orice alegere are consecințe, bune sau mai puțin bune pentru cel care decide.
Cum unele dintre aceste activități vă cer să le dedicați timp pentru punere în practică, timp din timpul Dumneavoastră total (din cele 24 de ore zilnice), cred că punctul cheie al demersului de împlinire a acestui obiectiv este să stăpâniți foarte bine prioritizarea activităților concentrându-vă pe ceea ce vă doriți să realizați, atât în plan personal, cât și profesional.
Fiecare persoană știe cel mai bine ce este bine pentru ea cu adevărat și nimeni altcineva.
Viața și cariera nu sunt în competiție, ci sunt două domenii care este de dorit să se completeze reciproc pentru a vă oferi satisfacție, atât în viața personală, cât și în cea profesională.
Ce-i de făcut?
Mi se pune în mod curent această întrebare: ,,ce să fac ca să ajung la un adevărat echilibru între viața personală și cea profesională? Răspunsul meu este: ,,ce ești dispus să schimbi în comportamentul tău ca să ajungi la acest echilibru?"- dacă îți pui, deja, această întrebare cele două domenii se află în dezechilibru sau sunt în pericol de a se dezechilibra.
Soluția nu o poate găsi decât persoana care dorește să atingă acest obiectiv, eu nu fac decât s-o însoțesc în demersul său de a descoperi care sunt obstacolele care o împiedică să ajungă la acest echilibru.
De cele mai multe ori, persoana ajunge la concluzia că trăiește un conflict interior între două dorințe, dorința de a fi un angajat performant care urmărește să-și construiască o carieră profesională foarte bună sau un manager/om de afaceri de succes, și dorința de a avea timp liber pentru sine și/sau pentru familie.
Pur și simplu eu le invit pe aceste persoane să se uite la aceste două dorințe și să le ,,împace”, să aleagă ce sunt dispuse să facă pentru fiecare dintre ele pentru a fi în echilibru. Este o alegere, și nu una simplă, și merită făcută dacă persoanele își doresc cu adevărat să ajungă într-un anumit interval de timp la acel mult dorit echilibru între viața personală și cea profesională.
Abordarea acestei dificultăți nu este una singulară, sunt mai multe aspecte de investigat din viața fiecăruia, lucru care conduce în final la soluția potrivită.
Nu de puține ori, am observat că o astfel de căutare poate fi semnalul de început al lucrului cu sine, respectiv al creșterii sau dezvoltării personale. Persoana începe să înțeleagă că ,,a avea” este ceva necesar, dar nu și suficient, pentru că n-o face fericită și împlinită, și atunci începe să se îndrepte către ceea ce înseamnă ,, a fi”.
E posibil să fiți surprinși de ceea ce veți descoperi. Este nevoie doar să fiți sinceri cu Dumneavoastră înșivă!
In concluzie, un echilibru perfect nu cred că se va putea găsi vreodată între viața personală și cea profesională, în schimb cred că se poate tinde către acest echilibru cu trei ,,ingrediente” principale, respectiv perseverență, concentrare și dedicare.